INTERVIU| Bogdan Toader, povestea de viață: Tatăl meu este persoana pe care o admir cel mai mult. Un om trecut foarte mult prin viață

INTERVIU| Bogdan Toader, povestea de viață: Tatăl meu este persoana pe care o admir cel mai mult. Un om trecut foarte mult prin viață

Bogdan Toader și-a petrecut o mare parte din copilărie în satul Țânțăreni, comuna Blejoi, la bunicii săi. De-acolo are nenumărate amintiri frumoase, pornind de la nopțile în care bunicul, veteran de război, îi recita poezii istorice, până la gogoșile făcute de bunica, pentru care se lupta cu Camina, verișoara sa. 

Când a împlinit şapte ani, a revenit în Ploiești, a urmat primii ani de şcoală la Liceul Pedagogic, apoi cursurile liceale la Colegiul Mihai Viteazul, facultatea la Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești, iar masteratul la Academia de Studii Economice București.

În familia Toader, duminicile au avut întotdeauna un rol foarte important. Erau momentele frumose dedicate părinților și fratelui său. Bogdan Toader își amintește că devenise o tradiție ca, la sfârșit de săptămână, să meargă cu toții la munte, la Cabana Trei Brazi.

Acum, pentru Bogdan Toader-fiul, duminica are un altfel de rol, la fel de important. Este ziua dedicată tatălui, cel despre care spune că a avut un rol esenţial în formarea caracterului său. Astfel, în fiecare duminică se vede cu părintele său la o cafea.

Mai multe amănunte legate de omul Bogdan Toader și cum i s-a schimbat viața din clipa în care a venit pe lume Vladimir Andrei, băiatul său, puteți citi în interviul de mai jos acordat de candidatul Alianței pentru Prahova, formată din PSD, Pro România și PPU (SL) pentru deprahova.ro.

 

Reporter: Domnule Toader, pentru început, vă propun să vorbim despre copilărie. Unde ați petrecut această perioadă, cea mai frumoasă din viața unui om și cum ați descrie acele vremuri?

Bogdan Toader: Anii copilăriei mele au fost strâns legați de bunicii mei, de satul Țânțăreni din comuna Blejoi. Ambii părinți lucrau, astfel că am fost nevoit să locuiesc cu bunicii. Tatăl meu era director la Compref, iar mama lucra la ExtraPan. Îmi aduc aminte cu drag de străzile pline de copii și de jocurile acelor vremuri. Se chinuiau părinții și bunicii să ne bage în casă.

Nu pot să uit nici nopțile petrecute cu bunicul meu, înainte să adorm. Nu exista seară în care să nu-mi citească o poveste sau să nu-mi spună poezii patriotice, care erau preferatele bunicului. Fiind veteran de război, îmi vorbea foarte mult despre patriotism, istorie şi dragoste de ţară.

Îmi mai aduc aminte, cu drag, cum mă pregăteau în fiecare dimineață pentru a merge la grădinița din sat și cum mă trezeam în mirosul de pâine caldă. Pot spune că am avut o copilărie frumoasă alături de bunicii mei, care erau niște oameni simpli, au avut grijă de mine până la vârsta de șapte ani, atunci când părinții mei m-au înscris la Liceul Pedagogic, acolo unde am rămas uimit când am văzut că aveam cantină. Legat de vremuri, ce pot să vă spun... Toată lumea cunoaște acele vremuri, cu lipsuri foarte multe.

R: Ați fost un copil cuminte, în sensul tradițional al cuvântului ?  

B.T: Da, eu zic că am fost un copil cuminte. Din nefericire nu mai trăiește niciunul dintre bunicii mei ca să confirme acest lucru. Am fost un copil normal, căutam comori prin curte, săpam, mă jucam. Dacă pentru lucrurile pe care le făceam nu a fost nevoie ca bunicii să-mi acorde vreodată o corecție, atunci se poate spune că am fost un copil cuminte.

R: Ne puteți relata una dintre amitirile din copilărie care, în prezent, vă aduce zâmbetul pe buze?

B.T.: Mereu îmi amintesc cu drag de momentele în care mă vedeam cu verisoarele mele. Cel puțin cu cea de la Tulcea, Camina. Eram de nedespărțit când venea în vizită la bunici. Îmi aduc aminte cu drag de momentele în care bunica ne făcea gogoși şi cum ne luptam pe ele.

R: Se spune că duminică este ziua care trebuie dedicată familiei. Cum erau duminicile în familia Toader în acea perioadă?

B.T: Duminica veneam la părinți. Aproape weekend de weekend, părinții veneau și mă luau la Ploiești. Stăteam în Nord în acea perioadă. Îmi aduc aminte cu drag de orice moment petrecut alături de mama, tata și fratele meu, iar duminica era una dintre zilele frumose dedicate familiei. Îmi amintesc că devenise o tradiție pentru noi ca, la sfârșit de săptămână, să mergem la munte, la Cabana Trei Brazi. Erau cu adevărat niște momente de vis, care acum s-au transformat în amintiri frumoase, ce au un loc aparte în inima mea. 

R: Ce ne puteți spune despre anii de școală? Unde ați învățat?

Clasele I-IV le-am făcut în Liceul Pedagogic, după care am dat examen și am intrat în Liceul Mihai Viteazul, în clasa a V-a, pe băncile căruia am învățat până în clasa a XII-a. Am foarte multe amintiri frumoase care mă leagă de actualul Colegiu Național Mihai Viteazul și foarte mulți prieteni de liceu.

După ce am terminat liceul, m-am înscris la Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești, acolo unde am absolvit Facultatea de Management. A fost o trecere destul de bruscă, de la profilul uman la cel real, astfel că am fost nevoit să merg la pregătiri, să recuperez materia la matematică și la economie. Cred că a fost o decizie bună, care mi-a lărgit orizontul.

R: Există vreun profesor care și-a lăsat amprenta și a pus bazele în ceea ce privește cariera dumneavoastră?

B.T: Toți profesorii și-au pus amprenta asupra elevului Bogdan Toader şi au contribuit la ceea ce sunt astăzi. Consider că acesta a fost şi este în continuare rolul lor şi le sunt recunoscător. Erau profesori tineri, care își dădeau interesul și știau să lucreze cu copiii. Erau foarte apropiați de noi. Chiar am avut o relație deosebită cu toți profesorii și le mulțumesc, pe această cale, pentru profesionalismul cu care ne-au pregătit pentru viaţă.

R: Când suntem tineri, de cele mai multe ori, aspectele care țin de formarea noastră, fie ea profesională, spirituală sau educațională, au legătură cu o persoană pe care o admirăm.  Există o astfel de persoană în viața dumneavoastră? Dacă da, cum ați descri-o?

B.T: Da, tatăl meu este persoana pe care o admir cel mai mult. Un om trecut foarte mult prin viață. Având în vedere că mama a murit la 47 ani, vă dați seama că a fost greu să crească un copil, pentru că fratele meu era deja căsătorit de un an și aștepta să vină pe lume fiica lui. Tatăl meu este un om puternic. A trecut peste acel moment. Este un om foarte serios, oarecum sobru. Cred că asta și-a pus amprenta asupra caracterului meu, deorece și eu, acum, am cerut seriozitate de la oameni și am oferit seriozitate. Este un om, pot spune, destul de autoritar. Cu toate că știu că mă iubește și simt asta, el niciodată nu o spune. Și-a manifestat dragostea în alte moduri. Este o relație mai sobră, dar bazată pe respect. Nu trece nicio duminică în care să nu mă văd cu tata la cafea, măcar pentru o jumătate de oră. Tata este un om care a avut succes în viață. Este un leu veritabil, un om care muncește pentru a își atinge obiectivele.

R: Care au fost aspectele  prin care aceasta a contribuit la formarea caracterului și a omului Bogdan Toader ?

B.T: Tata și-a pus amprenta asupra formării caracterului meu. Cel mai bine cred că ar trebui să întrebați oamenii de lângă mine, pe soția mea. Cu siguranță, o să vă spună că da, semăn destul de mult cu tata. În ceea ce privește calitățile pe care le-am însușit de la tatăl meu, acestea sunt seriozitatea, loialitatea și, cel mai mult, cred că echilibrul. A fost și este un om foarte echilibrat și chibzuit. Nu a făcut excese de niciun fel.

R:  Vă propun să vorbim puțin și despre prezent. Sunteți tată de mai bine de doi ani. Cum vi s-a schimbat viața din clipa în a venit pe lume Vladimir Andrei?

B.T. Odată cu apariția lui Vladimir pe lume, au apărut și responsabilitățile cu privire la familie. Dacă înainte puteam să lipsesc mai mult de acasă, acum orice aș face, trebuie să ajung cu o jumătate de oră înainte să adoarmă, să știe că sunt acolo înainte să se culce. Totuși momentele acelea când îl vezi cum crește, cum începe să înțeleagă el lucrurile care se întâmplă în jurul lui, cum, încet, încet, ajungem să dialogăm, sunt lucruri deosebite pentru care merită să faci orice sacrificiu. Spre exemplu, dimineața, când vede că mă îmbrac, știe că trebuie să plec la muncă și zice ”tati se duce la colegii lui de la muncă”.

R:Cum decurge acum o zi din viața dumneavoastră?

B.T. În fiecare zi se întâmplă ceva nou. Nu pot să zic că am o viață monotonă, ca să vă pot descrie o zi obişnuită.Viața mea se împarte între familie, munca de la birou și munca de la partid. Este foarte mult de muncă la Consiliul Județean, şi, cu toate că teoretic am un program bine stabilit, mereu apare câte ceva de rezolvat în plus, față de ceea ce planificasem inițial. Pot să vă spun că mă trezesc în fiecare dimineață cel târziu la ora șase. Dar plec de acasă în jurul orei 07.30. Între timp citesc știrile,urmăresc Facebook-ul, răspund la comentariile prahovenilor și urez la mulți ani sărbătoriților din ziua respectivă. Iar dacă se trezește și Vladimir între timp, cu siguranță cel puțin un sfert de oră îi dedic lui înainte să ies pe ușă, pentru a merge la Palatul Administrativ. La birou ajung de obicei la ora 8.00. În cazul în care Vladimir doarme mai mult, vorbim când se trezește pe videocall.

R: Cum reușiți să vă împărţiți între viața de familie, carieră politică și munca prestată la Consiliul Județean Prahova?

B.T.:  Din fericire am o soție care mă înțelege și este conștientă de răspunderea pe care o am, de faptul că trebuie să dedic foarte mult timp activităților din Consiliul Județean, dar și celor de la partid.

Sunt sacrificii pe care o carieră în administrație le cere, iar unul dintre ele este că nu dedici familiei atât de mult timp pe cât ți-ai dori. Din păcate nu există fizic suficient timp. În ceea ce-l privește pe Vladimir, mă bucur de orice clipă pe care o petrec alături de el. Este greu, încerc să acopăr toate aceste lucruri. Mare parte din timp o dedic administrației publice prahovene, pe urmă politicii, iar restul timpului rămas îl dedic familiei.

R: În final vă rog să răspundeți succint la următoarele întrebări:

R: Ce vă face fericit?

B.T.: Fiecare dimineață în care mă trezesc.

 

R: Ce vă întristează?

B.T: Refuz să las lucrurile să mă întristeze.

R: Ce vă deranjează?

B.T.: Minciuna și ipocrizia. Urăsc aceste două lucruri.

R: Ce vă dă speranță?

B.T. Familia. Cel puțin când îl văd pe Vladimir și îi văd ochii luminoși.

R: Cum descrieți Prahova?

B.T: Ca o țară de sine stătătoare, care are de toate, un potențial enorm şi o istorie frumoasă.

R: Cum descrieți țăranul autentic de pe meleagurile prahovene?

B.T.: Un om muncitor și corect.

R: Care este pentru dumneavoastră cel mai frumos loc din Prahova?

B.T.: Fiecare loc are frumusețea lui, însă acasă, alături de familie, este cel mai frumos loc pentru mine.

R: Cum ați descrie activitatea din Consiliul Județean Prahova?

BT: Complexă. Consiliul Județean are foarte multe atribuții. Sintetizând într-un singur cuvânt, acela este  ”complexă”.

R: Cum ați descrie funcționarul public din Consiliul Județean Prahova?

  1. Echilibrat, ambițios și muncitor.

   R:  De ce sloganul ”Iubesc Prahova” ?

   B.T: Din patriotism local și pentru că aici avem de toate. Avem istorie, avem o universitate unică în România, Universitatea Petrolul-Gaze Ploiești, avem munți, dealuri, centre religioase importante. Mai trebuia să avem marea și Dunărea, că în rest le avem pe toate, dar și aceste locații minunate sunt la trei ore de mers cu mașina. Chiar avem tot ce ne-am putea dori, de ce să nu ne mândrim cu acest lucru?