Nu este o rușine să îți recunoști limitele, este dureros să continui la Petrolul Ploiești

Transferuri eșuate, vestiar dezbinat și războaie între conducere și antrenori. Aceasta este povestea pe scurt a managementului defectuos al președintelui Petrolului Ploiești, Cristi Vlad.

Iar rezultatul este cât se poate de dureros! Petrolul Ploiești a rămas doar cu șanse matematice pentru a promova ! 

Asta în condițiile în care președintele Cristi Vlad a beneficiat de un buget atât pentru a crea o echipă competitivă chiar nivelului Ligii 1, cât și pentru a asigura în acest an promovarea fără emoții.

Practic, într-o ligă lipsită de valoare și cu echipe cu bugete mult sub cel pe care finanțatorii susțin că-l asigură la Petrolul Ploiești, managerul formației ploieștene nu a reușit să creeze un lot valoric care să asigure drumul către prima ligă.

Au fost aduși jucători pe salarii la care mulți fotbaliști legitimaţi chiar și la echipe de Liga 1 visează și care nu au demonstrat absolut nimic în teren. Poate doar lipsă de valoare și respect față de numele clubului pe care-l reprezintă și față de suporteri.

Cu toate acestea, președintele Cristi Vlad rămâne închis în globul lui de cristal, neavând demnitatea nici în al doisprezecelea ceas să recunoască faptul că este principalul vinovat pentru faptul că Petrolul Ploiești nu se află pe unul dintre locurile care să asigure promovarea.

Au trecut două zile de la înfrângerea rușinoasă de la Oradea, locul în care a fost spulberat orice vis în ceea ce privește promovarea. În tot acest timp nu a existat nicio reacție din partea oficialilor clubului sau a finanțatorului.

Lucrurile au mers mai departe ca și când nimic nu s-a întâmplat. Totuși, nu este târziu pentru Cristi Vlad să conștientizeze că postul pe care îl ocupă este unul care îl depășește din punct de vedere al competențelor manageriale și că este nevoie de un nou început pentru Petrolul Ploiești. Unul în care la conducerea clubului să vină oameni care au competențe în management sportiv și care pot asigura promovarea în Liga 1.

Nu este o rușine să îți recunoști limitele, este dureros să continui atunci când vezi că nu faci față provocărilor și să te poți uita în ochii oamenilor care ți-au acordat toată încrederea ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.