Bună dimineaţa,

Astăzi nu m-a mai trezit soarele, nu m-a mai trezit nici zgomotul mașinilor, nici porumbeii de la fereastră. Astăzi m-ai trezit tu, cu un sărut, atât de divin încât nu știu dacă m-am trezit sau tocmai acum am început să visez. M-ai bulversat total! Încât, jur că nu-mi vine să mă mai dau jos din pat. Îmi vine să stau lângă tine toată dimineață, să ne alintăm sub cearșaful moale ce-ți descoperă o parte din trupul diafan. Scânteile din privirile noastre parcă nici nu se compară cu prima rază timidă de soare ce-ți mângâie piciorul dezgolit.

         Nu vreau să fiu egoist căutând perfecțiunea, însă tu ești perfectă pentru mine, spun în gândul meu. Iar printr-o coincidență, îmi întrerupi monologul meu interior: “Suntem perfecți amândoi!” Aș sta toată dimineață să te privesc, să te sărut, să te aud, să te mângâi și să te iubesc. Zâmbetul tău, cu gropițele acelea din obraji mă fac să te ador și să roșesc la fiecare privire.

            Mă duc în bucătărie fac repede câteva clătite pufoase, un fresh de portocale și îți pun un trandafir  pe tavă, trandafir pe care l-am ascuns cu greu, aseară, pe balcon, pregătit să îți fac o surpriză. Te găsesc în prag, îmbrăcată în cămașa mea albă și cu părul prins într-o parte.

 Ne blocăm amândoi. Stăm și ne uităm unul la celălalt cu zâmbetul pe față, pierduți în frumusețea momentului. Încercând să-mi revin din magia momentului și parcă fără să gândesc îți spun: Ești frumoasă! și-mi spui “Nu!”. Cum nu?!  “Noi suntem frumoși, prostuțule!” Nu știu cum am ajuns înapoi în pat amândoi cu tavă în mână, nu știu decât că suntem perfecți unul pentru celălalt și vreau ca fiecare zi să înceapă așa, frumoasa mea.